Supremum vale (lat. „Supremul adio, ultimul rămas bun”) – Ovidiu Metamorfozele (cartea a X-a, vers 62). E povestea lui Orfeu, care făgăduise să nu întoarcă ochii înapoi pînă ce nu va fi părăsit, împreună cu Euridice, văile infernului. Dar Orfeu nu poate rezista ispitei și privește îndărăt, pe furiș, spre soția lui. În clipa aceea ea se stinge pentru a doua oară și nu-i mai rămîne decît să-i trimită supremum vale, cel de pe urmă adio. Expresia servește pentru a exprima regretul despărțirii definitive de oameni dragi. LIT.